Despre Persoanele Private de Libertate

Declarţie de principii

(extras)

   Penitenciarul Gherla, ca unitate a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi implicit structură a sistemului judiciar, îşi asuma următoarea misiune: garantează respectarea drepturilor fundamentale ale individului în executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate.
   În desfăşurarea activităţii, Penitenciarul Gherla are în vedere:
respectul faţă de drepturile fundamentale ale individului şi demnitatea umană; potenţialul de reabilitare a persoanelor private de libertate; necesitatea diminuării efectelor negativeale privării de libertate.
   Funcţiile serviciului penitenciar prin care Penitenciarul Gherla înţelege să-şi ducă la bunsfârşit misiunea sunt:
• garantarea respectării drepturilor individului- Penitenciarul Gherla asigură recunoaşterea, garantarea şi aplicarea efectivă a drepturilor enunţate de lege, în scopul creării condiţiilor necesare menţinerii unui mediu custodial sănătos. 
• siguranţa unităţii- Penitenciarul Gherla crează un mediu sigur pentru persoanele private de libertate. 
• ordinea în locul de deţinere- Penitenciarul Gherla menţine ordinea şi disciplina în condiţiile asigurării unui climat care respectă demnitatea umană a persoanelor private de libertate.
• sănătatea- Penitenciarul Gherla asigură asistenţă medicală pentru persoanele private de libertate, având în vedere parametrii calitativi şi standardele existente în sistemul public de sănătate.

...

   Primirea în penitenciar a persoanelor condamnate se face în spaţii special amenajate, pe baza mandatului de executare a pedepsei privative de libertate, întotdeauna cu respectarea criteriilor de separaţiune, femeile fiind separate de bărbaţi, iar minorii fiind separaţi de majori.

   Imediat după primirea persoanei condamnate, administraţia penitenciarului are obligaţia să comunice persoanei desemnate de persoana condamnată locul unde aceasta este deţinută, comunicarea fiind făcută în scris sau telefonic, iar efectuarea acesteia  consemnându-se într-un proces-verbal.

   Persoanele condamnate sunt cazate individual sau în comun, fiecăreaia punându-i-se la dispoziţie un pat, iar camerele de cazare şi celelalte încăperi destinate persoanelor condamnate trebuie să dispună de iluminat natural şi de instalaţiile necesare asigurării iluminatului artificial corespunzător.

   Persoanele condamnate poartă ţinută civilă, indiferent de regimul de executare a pedepselor privative de libertate. În cazul în care persoanele condamnate nu dispun de ţinută civilă personală, aceasta se asigură gratuit de către administraţia penitenciarului.

   Administraţia fiecărui penitenciar asigură condiţii adecvate şi personalul necesar pentru prepararea, distribuirea şi servirea hranei potrivit normelor de igienă a alimentaţiei. Normele minime obligatorii de hrană sunt stabilite în urma consultării unor specialişti în nutriţie.

În situaţia în care o persoană condamnată la o pedeapsă privativă de libertate refuză să primească hrana, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, la sesizarea directorului penitenciarului, are obligaţia să audieze de îndată persoana condamnată şi să îi solicite o declaraţie scrisă pentru a cunoaşte motivele care au determinat luarea acestei hotărâri. Directorul penitenciarului ia măsuri pentru ca persoana condamnată care refuză să primească hrana să fie transferată în infirmeria penitenciarului, unde este ţinută sub supravegherea atentă a personalului medical care asigură persoanei condamnate asistenţa medicală corespunzătoare astfel încât viaţa acesteia să nu fie pusă în pericol. Ieşirea din refuzul de hrană se consemnează într-o declaraţie scrisă şi semnată de persoana condamnată, dată în prezenţa judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.

   Persoanele condamnate pot fi temporar imobilizate, cu mijloacele din dotare, pentru a preveni un pericol real şi concret în următoarele cazuri:
• pentru a împiedica evadarea sau actele violente ale deţinuţilor;
• pentru a întrerupe acţiunile de vătămare corporală a altei persoane sau a sa ori de distrugere a unor bunuri.
   Este interzisă imobilizarea cu lanţuri a persoanelor condamnate, iar imobilizarea cu cătuşe, cămăşi de forţă sau alte forme de imobilizare a corpului este permisă doar în situaţii excepţionale. Folosirea mijloacelor de constrângere trebuie să fie proporţională cu starea de pericol, să se aplice numai pe perioada necesară şi doar atunci când nu există o altă modalitate de înlăturare a pericolului şi să nu aibă niciodată caracterul unei sancţiuni. Utilizarea şi încetarea utilizării oricărui mijloc de constrângere se comunică de îndată judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, cu arătarea detaliată a faptelor care le-au determinat.