Despre Institutie

   Cele mai vechi clădiri din incinta penitenciarului aparţin cetăţii construite în 1540, de către George Martinuzzi, episcop de Oradea, cancelar şi vistier regal. Cetatea Gherla a fost una înconjurată de un şanţ de apă, iar intrarea şi ieşirea din cetate se făcea pe un pod mobil. Cetatea a intrat pe rând în posesia mai multor familii nobiliare, inclusiv a principilor Transilvaniei Sigismud Bathory (1580) şi Gheorghe Racozzi II (1648), devenind astfel reşedinţa princiară. La începutul secolului al XVII-lea cetatea Gherla nu mai prezenta importanţă strategică, de aceea în 1706 a fost ştearsă din rândul cetăţilor de război. În 20 octombrie 1785 împăratul Iosif al II-lea a transformat cetatea Gherla în închisoare centrală pentru Transilvania (‘Carcer Magni Principatus Transilvaniae’). 
   Între anii 1857-1860 a fost construit pavilionul central ca loc special de deţinere. În anul 1913 închisoarea este transformată în institut de prevenţie pentru minori. În timpul comunismului închisoarea Gherla a cunoscut două perioade distincte: 1945-1964 închisoare politică, respectiv 1964-1989 închisoare pentru deţinuţi de drept comun. Închisoarea Gherla, una dintre cele mai vechi din România a devenit după 1989 penitenciar de maximă siguranţă, iar în prezent cunoaşte un proces profund de modernizare.